IMPORTANŢA EDUCAŢIEI

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

De-a lungul timpului educaţia s-a realizat difuz, prin metode mai mult sau mai puţin studiate şi cultivate, bazate pe instinct şi simţiri. Odată cu trecerea timpului, din raţiuni pragmatice şi pentru eficientizare, educaţia a suferit modificări majore, a devenit raţională, structurală şi organizată.

Importanta educatiei primite in familie

Educaţia este orientată spre atingerea unui scop, ceea ce presupune stabilirea unor etape ce au rolul de a ajunge la anumite praguri.

Importanţa educaţiei a cântărit întotdeauna în favoarea formării unor cetăţeni instruiţi şi evoluaţi, indiferent de specificul şi caracteristicile societăţilor cărora aparţineau.

O societate al cărei viitor se asigura prin lupte şi războaie, impunea o educaţie războinică, instruia luptători şi căuta tehnici şi metode de stăpânire a abilităţilor specifice.

O societate în care viitorul era asigurat prin negocieri şi colaborări, impunea o educaţie prin care erau cultivate şi dezvoltate abilităţile de diplomaţie.

O societate ce trăia prin intermediul comerţului şi schimbului de mărfuri, îşi educa tinerii astfel încât să facă faţă cerinţelor.

Indiferent de momentul istoric şi specificul social, importanţa educaţiei s-a manifestat permanent.

Diferă tehnicile şi metodele de aplicare şi scopurile luate drept ţintă.

Educaţia se realizează la nivelul familiei, al mediului în care ne naştem şi creştem, şi în sistem instituţionalizat, şcoli şi instutuţii. Primul factor care formează o persoană este familia.

Familia este mediul în care se exercită o influenţă imensă asupra individului, chiar şi în mod indirect. Aici se pun bazele primelor conduite, familia fiind cea care formează, mai mult decât să informeze.

La nivelul şcolii, educaţia se realizează prin metode sistematice şi continue, ce au rolul de a forma, dezvolta, descoperi aptitudini, atitudini şi conduite.

Educţia se poate face şi prin intermediul bisericii. Acest tip de educaţie nu este numai unul  religios, ci şi unul social, civic, moral şi estetic. Influenţa educativă a bisericii poate da rezultate foarte bune.

Instituţiile culturale, mass-media, asociaţiile de copii şi tineret, societăţile caritabile, organizaţiile nonguvernamentale, toate pot susţine procesul de educare şi instruire într-un mod benefic, venind în sprijinul şcolii.

Toate aceste planuri prin care se realizează educaţie trebuie să se afle într-un raport de colaborare, astfel încât rezultatul să se amprenteze asupra societăţii într-un mod firesc, iar nivelul educaţiei să fie unul ridicat.

O societate ai cărei membrii au carenţe în educaţie, este o societate fără speranţă spre un viitor bun, o societate în care nu se pot institui reguli ce au ca rol evoluţia şi dezvoltarerea individuală şi colectivă.

Educaţia trebuie să răspundă exigenţelor cerute de evoluţia naţională şi internaţională şi se realizează în perspectiva unui ideal de personalitate umană, în acord cu reperele culturale şi istorice.

Importanţa educaţiei în cazul societăţii noastre este uriaşă. O generaţie educată, instruită, căreia i s-au transmis valorile morale, culturale şi istorice, poate duce mai departe moştenirea primită de la predecesori şi poate da şansa viitorului spre mai bine. O societate educată poate face diferenţa între bine şi rău, între influenţele negative şi cele pozitive.

A educa înseamnă a instrui, a forma, a dezvolta. Etimologic, termenul provine fie din latinescul „educo – educare” care înseamnă a îngriji, a creşte, fie din „educo – educere” care se traduce prin  a duce, a conduce, a scoate. Se pare că ambele căi etimologice sunt corecte, ramificaţiile semantice conducând la înţelesul actual al termenului.

Importanţa educaţiei este esenţială pentru dezvoltarea individului în context social şi, implicit, pentru dezvoltarea unei societăţi.

Un individ educat va avea capacitatea de a răspunde nevoilor şi situaţiilor complexe. Va putea conştientiza situaţiile noi, nevoile individuale şi colective, va dobândi o mai mare sensibilitate în faţa unei situaţii de blocaj, găsind soluţii optime.

Un individ educat va susţine eforturile care au în vedere educaţia, va sprijini lupta împotriva ignoranţei, vulgarului şi cultivării lipsei de valori.

Pornind de la gradul de intenţionalitate acţională, educaţia se realizează în trei moduri: educaţie formală, educaţia nonformală şi informală.

Educaţia formală se realizează în instituţiile de învăţământ şi are scopul de a introduce elevii progresiv în paradigmele cunoaşterii şi de a le transfera tehnici prin care îşi vor asigura o anumită autonomie educativă. Acest tip de educaţie necesită un grup de specialişti care pregăteşte modul elaborat şi bine eşalonat în care se face transferul de informaţie.

Educaţia formală asigură asimilarea de cunoştinţe şi facilitează dezvoltarea unor capacităţi, atitudini şi aptitudini necesare individului în vederea introducerii sale în societate.

Acest tip de educaţie este influenţată de contextul social şi politic. Importanţa educaţiei formale este aceea de a transmite mai departe moştenirea istorică şi culturală şi de a asigura formarea profesională. Educaţia formală se realizează prin intermediull şcolii şi al cadrelor didactice. Profesorul are libertatea şi posibilitatea de a opta pentru metodeleşi tehnicile considerate cele mai bune, în vederea educării noilor generaţii.

Prin educarea formală se transferă elevilor identitate socială, sunt localizaţi istoric şi cultural, dobândesc cunoştinţe care au rolul de a le facilita dezvoltarea personală şi profesională, de a se realiza ca indivizi şi de a se integra social.

Rolul şi importanţa educaţiei formale:

-introducerea în tainele muncii intelectuale organizate

-posibilitatea de a formaliza cunoştinţe

-recunoaşterea informaţiilor dobândite

-concretizarea informaţiilor dobândite în alte modalităţi educative

Educaţia nonformală  se realizează în afara clasei, activităţi extra- para- perişcolare şi prin intermediul activităţilor opţionale sau facultative. Nonformal înseamnă mai puţin formalizat sau neformalizat, însă cu efecte formative.  Importanţa educaţiei nonformale este aceea de a veni în întâmpinarea intereselor variate şi individuale ale elevilor şi se caracterizează prin flexibilitate.

Este un tip de educaţie cu mari plusuri, deoarece dă şansa de a descoperii înclinaţii şi preocupări diverse, îi susţine pe cei care doresc să dezvolte sectoare perticulare de activitate,  ajută la exploatarea resurselor personale şi locale, susţine alfabetizarea, desăvârşeşte profesional şi sprijină ideea de educaţie pentru sănătate.

Este educaţia ce se poate aplica  şi celor cu şanse mai mici de a urma cursurile unei şcoli normale. Aici poate fi vorba despre izolaţi, locuitorii zonelor retrase, tineri în derivă, persoane cu nevoi speciale. Pentru ca rezultatele acestui tip de educaţie să dea roade, ar trebui aplicată în combinaţie cu sistemul instituţionalizat.

Rolul şi importanţa educaţiei nonformale

-răspunde necesităţilor de acţiune

-permite extragerea cunoştinţelor din practică

-facilitează contactul cu noi informaţii

Educaţia informală este educaţia cu care se confruntă individul în viaţa de toate zilele. Aici sunt incluse toate informaţiile neintenţionate, difize, voluminoase.

Informaţiile vin într-un val neselectat, neorganizat şi neprelucrat din punct de vedere pedagogic. Acest tip de educaţie aduce date ce sunt introduse în mod inconştient în gândirea şi comportamentul indivizilor, în împrejurări şi contacte spontane.

Cele mai seminficative mesaje informale sunt emise de mass-media. O informaţie obţinută prin mass-media devine funcţională în momentul în care este integrată, conexată şi valorificată în contextul sistemului de valori deja dobândit anterior de fiecare individ. În cazul educaţiei informale, iniţiativa învăţării revine fiecăruia în parte.

În funcţie de fondul şi pregătirea deja existente, noua informaţie devine sau nu funcţională.  Astfel apar paliere de emisiuni şi filme urmărite şi apreciate doar de o anumită categorie socială, în care se regăsesc.

Rolul mass-mediei este de a acoperi o plajă cât mai amplă de teme şi de a avita pe cât posibil cultivarea unor informaţii ce duc la formarea unor pături sociale cu un nivel educativ minim. Societatea se poate influenţa  prin intermediul mass-mediei atât în sens bun, cât şi în sens rău.

Rolul şi importanţa educaţiei informale

-sensibilizarea la contactul cu mediul social

-posibilitatea transferului de la un interes circumstanţial la unul mai cuprinzător

-posibilitatea explorării personale, fără obligaţii

-posibilitatea de a gestiona propriul proces de formare

-libertatea de acţiune în vederea elaborării unui proiect

Lumea contemporană a condus la apariţia unor curente şi idei ce au dat naştere unui evantai de tipuri de educaţie. Aici se încadrează educaţia pentru pace, pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului, educaţia ecologică, educaţia economică şi casnică modernă, educaţia demografică, educaţia pentru comunicare, educaţia nutriţională, educaţia pentru sănătate, educaţia pentru timpul liber.

Toate aceste ramuri, vin în susţinerea preocupărilor de bază ale educaţiei şi conduc spre formarea unor indivizi liberi, deschişi, instruiţi şi evoluaţi.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *