Rolul părinților în educația copiilor

Părinții reprezintă un model pentru copii, de la naștere și până la vârsta maturității. Rolul părinților în educația copiilor este esențial, copiii fiind modelați de părinți încă de la vârste fragede. Nu degeaba se vorbește de cei ”șapte ani de acasă”, aceștia fiind cei mai importanți ani în care copiii învață principiile după care se vor ghida în viață. Părinții trebuie să se implice în educația copiilor, în primul rând pentru că este obligația lor morală. În momentul în care concepi un copil, îți iei responsabilitatea că îl vei crește așa cum trebuie și că îi vei oferi educația necesară. Rolul părinților în formarea copiilor, dezvoltarea lor ca personalități și pregătirea lor pentru viață este unul decisiv de cele mai multe ori. În funcție de educația pe care o primește în familie, un copil va ști să se descurce de unul singur în viață sau nu.

Rolul de părinte nu este deloc ușor pentru că trebuie să alegi ce este mai bun pentru copilul tău și să te asiguri că el se va dezvolta sănătos, într-un mediu plăcut. Mai mult decât atât, părinții trebuie să fie prezenți oriunde, la orice oră pentru copiii lor și să vegheze asupra lor chiar dacă acest lucru pare uneori imposibil din cauza treburilor casnice sau a stresului de la locul de muncă.

Familia este privită de multe ori ca o instituție socială, este prima școală prin care trece copilul și în care învață regulile de bun simț și ce înseamnă responsabilitatea și respectul. În acest sens, rolul părinților în educația copilului este acela de-i îndruma, de a-i ocroti și de a le oferi mediul propice învățării.

Nu există reguli în educarea copiilor. Fiecare părinte își va educa copilul după cum va crede de cuviință. Există anumiți părinți permisivi, în acest caz rolul părinților în educarea copiilor fiind destul de neînsemnat, caracterizat de o implicare scăzută în activitățile copilului și inexistenta unor norme sau conduite după care copilul se poate ghida. Cea de-a doua categorie de părinți sunt cei autoritari, aceia care consideră că rolul părinților în educația copilului este extrem de important și stabilesc tot felul de reguli și norme rigide pentru a se asigura că cel mic va primi educația necesară. Ultima categorie de părinți sunt cei autorizați, care combină normele rigide cu libertatea. Mai exact, acest tip de părinți încurajează dialogul deschis, luarea deciziilor importante prin consultare și autonomia de acțiune.

10 reguli de aur în educația copiilor

Dacă respecți câteva reguli în educația copiilor, vei vedea că educarea unui copil este un lucru plăcut, și uneori, chiar distractiv! În cele ce urmează vom vedea care sunt cele 10 reguli de aur pe care trebuie să le respecți ca părinte în educarea copilului tău:

Fii un adevărat model pentru copilul tău

De multe ori, părinții uită că un copil este foarte atent la detalii și are tendința de a imita orice vede. De aceea, este extrem de important să fii un model pentru copilul tău, să ai grijă la modul în care te îmbraci, cum vorbești, cum te porți cu cei din jur. Nu adopta acel tip de educație în care doar vorbele contează. De cele mai multe ori, copiii învață regulile simple din comportamentul tău. Dacă te porți întotdeauna cu respect față de cei din jur, știi să asculți și să vorbești când trebuie, vei observa că peste ani vei avea un copil extrem de politicos și respectuos fără ca tu să stai cu gura pe el să spună ”Mulțumesc” sau ”Te rog”. Prin urmare, de multe ori, rolul părinților în educația copilului este acela de a fi un model pentru acesta și de a-i insufla anumite principii prin puterea exemplului.

Nu țipa și nu ridica tonul

Un copil nu trebuie educat în teroare, cu țipete și urlete. Dacă vrei să fii un părinte autoritar, îți poți impune regulile și fără să ridici tonul și fără să te folosești de frica copilului pentru a obține ceea ce îți dorești. Rolul părintelui în educație nu este acela de a crește un copil în teroare, închis într-o colivie de unde nu se poate exprima liber și nu poate lua propriile decizii.

Înțelege-ți copilul

Educarea unui copil trebuie să fie privită ca un dialog deschis și continuu. Explică-i copilului ce așteptări ai de la el, dar în același timp, învață să îl asculți și să îi înțelegi nevoile. Cu alte cuvinte, dacă cel mic îți spune că astăzi nu vrea să meargă la grădiniță pentru că un coleg de-al lui a fost rău cu el, nu trebuie să îl obligi să facă asta. Explică-i că orice problemă are o soluție și propune-i să îi găsiți acestei probleme o soluție împreună.

Folosește cu moderație recompensele

Unii părinți recurg la anumite metode mai mult sau mai puțin eficiente pentru a fi sigură că cel mic învață o lecție. Chiar dacă se recomandă ca la o anumită perioadă de timp să îți recompensezi copilul pentru comportamentul său exemplar, ai grijă să nu duci acest obicei la extrem și să începi să recompensezi orice mică faptă bună. Copilul nu trebuie învățat să facă anumite lucruri doar pentru că primește la sfârșit o recompensă, ci totul ar trebui să pornească din inițiativa sa. Același lucru se întâmplă și în cazul pedepselor. Nu trebuie să îți pedepsești copilul pentru orice boacănă făcută. Până la urmă, e copil și asta înseamnă copilărie. Important e ca după orice năzbâtâie să îl explici ce a greșit și de ce nu trebuie să o repete. E mult mai eficient și mai puțin stresant atât pentru părinți, cât și pentru copii.

Stabilește reguli clare

Dacă vrei să fii tipul de părinte autoritar, asigură-te că regulile tale sunt clare și ușor de înțeles pentru cel mic. Dacă vrei să te asiguri că a înțeles tot ce i-ai spus, pune-l să repete regulile. În acest fel, le va și învăța. Însă, rolul părinților în educația copiilor nu este acela de a da reguli peste reguli, ci de a oferi un exemplu de urmat copiilor.

Nu îi spune că este un ”copil rău”

Nu de puține ori auzim de la părinți că adresează copiilor lor expresii precum ”ești un copil rău!”, ”X de ce poate fi cuminte și tu nu?”, etc. Poate ai impresia că aceste expresii îl vor determina pe copilul tău să adopte un comportament civilizat, dar adevărul este că în timp, el va începe chiar că creadă că este un copil rău, își va forma o imagine proastă despre el, iar stima de sine va scădea considerabil. Prin urmare, este de preferat să eviți astfel de expresii pentru ele nu îți vor aduce rezultatele dorite.

Nu îi reproșa anumite lucruri

O altă expresie folosită de obicei de părinți este: ”Am renunțat la tot pentru tine”. Chiar dacă expresia a fost spusă la nervi, copilul se va simți nedorit și se va simți vinovat pentru faptul că el e sursa nefericirii tale. Un copil nu ar trebui să audă niciodată din gura părinților această expresie pentru că îl va demoraliza complet și îl va face să adopte un comportament de indiferență față de lucrurile care se întâmplă în jurul lui.

Laudă-l atunci când face un lucru bun

Copilul tău a ajutat o bătrânică să treacă strada? Laudă-l și las-l să știe că ești mândră că ești mama unui copil atât de politicos și săritor la problemele celor din jur. Desigur, lauda prea multă strică, așa că nu începe să îl lauzi pentru orice mic gest (ca și în cazul recompenselor). La fel nu trebuie să exagerezi nici cu reproșurile pentru că poate observa că atenția lui e maximă atunci când face năzbâtâi și atunci va continua să facă doar boacăne pentru a fi sigur că ți-a atras atenția.

Ignoră șantajul emoțional

Da, știm, e greu să îți vezi copilul plângând. Dar învață să faci diferența dintre un plâns real și un plâns fals. Copiii plâng mult, uneori cu motiv, alteori pentru că vor să obțină ceva. Important e să înveți să ignori acele plânsete fără rost, mofturi, dacă nu vrei să crești un copil răsfățat. Poți să ignori pe moment acele crize de plâns și când se potolește, poți să îi explici de ce nu le-ai luat în seamă.

Nu uita că fiecare copil este special în felul lui

Nu există un ghid al educației pe care părinții să îl poată aplica asupra copiilor lor pentru că fiecare copil este diferit și învață în felul lui. Așa că, evită să îți compari copilul cu copiii prietenilor tăi, cu colegii lui de grădiniță sau școală pentru că nu este cazul. Fiecare copil este unic în felul lui, iar comportamentul lui diferă în funcție de etapa de dezvoltare în care se află, dar și de evenimentele din viața sa. Rolul părinților în educarea copiilor este unul hotărâtor pentru viitorul copilului, așa că asigură-te că cel mic are condițiile necesare pentru o dezvoltare armonioasă.

După cum spuneam, familia este o instituție socială, prima școală în care copilul învață bunele maniere, învață să fie responsabil, să se respecte pe sine și să îi respecte pe cei din jurul lui, să ia propriile decizii și să și le asume, și lista poate continua la nesfârșit. Toate aceste reguli în educație nu se învață în cadrul unor cursuri, ci din mers, din plimbările cu părinții, joaca de weekend sau prin observarea comportamentului acestora. Există câteva momente cheie care pot avea un impact asupra educației copiilor, cum ar fi plimbările de weekend (și nu numai) și mesele în familie. Poți transforma aceste două activități în rutina familiei pentru că în cadrul lor copiii pot învăța multe. Spre exemplu, mesele în familie duc la consolidarea unor relații, la promovarea unui dialog deschis, la un comportament familial sănătos și de ce nu, la adoptarea unui stil de viață sănătos.

În concluzie, părinții sunt obligați (cel puțin moral) să îi ofere copilului o educație, cei ”șapte ani de acasă”, să îl pregătească pentru viață și să îi contureze comportamentul și să îi dezvolte personalitatea. Rolul părinților în educarea copiilor este unul deosebit de important, hotărâtor pentru viitorul celui mic.